Cum prinzi un cort pavilion ca să nu ți-l ia vântul

Cel mai frecvent mod în care se strică un pavilion pliabil nu e uzura, ci o rafală într-o după-amiază în care nu era nimeni acasă. Vestea bună e că ancorarea corectă costă foarte puțin și se face o singură dată.

Pe iarbă sau pământ: țăruși

Cea mai sigură variantă. Țăruși metalici în „L" sau spiralați, bătuți oblic spre exterior, la circa 45°, câte unul în fiecare picior. Bătuți vertical țin mult mai puțin — unghiul e ce contează, nu lungimea.

Pe beton, asfalt sau pavaj: greutăți

Aici nu ai unde bate țăruși, deci ancorezi cu masă. Se folosesc saci cu nisip, greutăți dedicate pentru picior sau, în varianta economică, bidoane de 10-20 litri umplute cu apă și legate de fiecare picior. Regula practică: minimum 10 kg pe picior la un pavilion 3×3m, mai mult dacă e loc deschis.

Chingi diagonale, pentru vânt serios

La expunere mare — malul unei ape, un câmp, o terasă la etaj — merită adăugate chingi de la vârful fiecărui picior spre sol, prinse în țăruși aflați la un metru–doi de bază. Fac aceeași treabă ca la un cort de camping și schimbă complet comportamentul la rafale laterale.

Când NU ancorezi, ci strângi

• Vânt anunțat peste 50-60 km/h — strânge-l, nu-l ancora mai tare
• Pleci de acasă mai multe zile
• Furtună cu grindină anunțată
• Iarna, la prima zăpadă — zăpada acumulată pe prelată e mult mai grea decât pare

Un pavilion care se pliază în câteva minute nu are de ce să stea desfăcut prin furtună. Cea mai ieftină ancorare rămâne să-l strângi.